Este incredibil cum te poate ține Dan Brown aproape de poveste.
Cartea asta m-a prins rău. Nu știam cum să mai fac să citesc și să fiu alături de personaje. Știe băiatul ăsta să te țină aproape de poveste în fiecare secundă. Nu există pasaje de umplutură și acțiunea se desfășoară extrem de alert în capul tău. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut cel mai mult că până în ultima secundă nu am știut cum se va termina. Povestea este cumva clasică în stilul lui Dan Brown. Robert, personajul principal, încearcă să salveze lumea de la dezastru. Bineînțeles că găsește pe drum și o gagică frumoasă și extrem de deșteaptă. 
Așa cum Codul lui Da Vinci dădea peste cap niște mituri religioase, Inferno ridică o problemă care, pe mine personal, m-a pus pe gânduri. Creșterea necontrolată a populației și ideea că orice sistem de acest gen ajunge la un moment dat să se prăbușească și nu neapărat de la consumul necontrolat al resurselor. Este o carte foarte muncită și foarte bine documentată.
Vă recomand să o citiți. E mai mult decât un roman de acțiune.
